Simone Signoret

De departe, cel mai dezolant sentiment de neputinta il avem datorita faptului ca traim in aceasta tara, ca traim intr-o asemenea societate, ca tot ce este in jurul nostru este menit a ne distruge lent, dar sigur... si emitem astfel de ipoteze in acele momente in care ne abandoneaza coplesitor increderea in actiunile noastre, stima de sine puternic doborata, lipsa unui factor motivant. La celalalt pol al dispozitiei sufletesti se afla putinta, dorinta si fermitatea care ne indarjesc catre obtinerea a tot ce poate fi opus deceptiei, dificultatilor, oboselii si care ne creeaza o punte de relaxare fata de raporturile cu ceilalti, o convingere fecunda ca normele dupa care actionam sunt pozitive, ca avem puterea sa respingem ceea ce vine in contradictie cu imaginile si dorintele pe care le conturam pe structura solida a constientului, inarmat cu suficiente rezerve de amor propriu... multiplicare a trairilor care ies la suprafata atunci cand nu mai reusim sa facem fata pesimismului. Numai rat

Despre cat ne deschidem in lumea sociala sau despre cat reprimam la nivel individual... la asta ma gandeam... De multe ori receptivitatea noastra la fapte, acte, semeni este diminuata de slaba imunitate a propriilor afecte, alteori, suntem refractari la invazia intensificata de amplitudinea simtirilor noastre; iar atunci cand orizontul nostru afectiv este valoric accentuat - pozitiv sau negativ, suntem pusi in situatia de a folosi liberul arbitru... si nici in urma unei deliberari indelung cantarite, nu putem sa capatam taria de a accepta sau a respinge una dintre variante. Desi,  pentru bunul mers al constiintei noastre, suntem datori sa opunem rezistenta tuturor acelor tentatii pe care senzorialul ni le ofera; sa ne impotrivim, cu indarjire fiecarei ademeniri a lumii materiale; devenim de multe ori avizi de rebeliune si instanta, de hedonismul clipei imediat incoltite, de inconsecventa desfasurarilor relationale proprii si ne lasam dusi de valul inconstantei naturalismului personal.

Aveam pofta sa scriu despre un subiect a carui abordare sa imi fie "aproape" si, ca de obicei, am gasit femeia... femeia, ca ideal spre cunoastere absoluta, ca noutate care surprinde, ca raritate, ca stimul, ca proces... de crestere, de negare a tuturor contradictiilor launtrice, de iubire condusa la paroxism, de vesnica amploare a afectelor. Femeia este o modalitate de studiu exhaustiv al naturii conceptiei unei realitati imuabile, este izvor pentru simturi si finalitate pentru minte. Femeia depaseste cadrul fenomenal al experientei, se manifesta ca esenta si din pura ignoranta, este perceputa insuficient prin intermediul organelor senzoriale si tocmai aceasta perceptie ii intareste necesitatea de a gasi relatii care faciliteaza preludiul operatiilor gandirii, ale opozitiilor dinamice pe care ni le ofera, cu moderatie, intelectul. Femeia este un ansamblu ostentativ de insusiri desavarsite, care se perpetueaza in limite specifice: este natura in vesnica miscare, corelativa cu

Ma gandeam ca in timpul acestei vieti, in pasul trecerii timpului ne transformam, devenim, ne schimbam... incepand cu felul nostru de a fi, diferentele sunt sesizabile in modul de gandire, aspectul fizic, actiunile pe care le intreprindem, asadar rationam distinct, fiintam diferit si ne comportam, in consecinta trairilor si a facultatilor noastre intelectuale. Acestea constituie fundamentul naturii noastre launtrice, acea forma de existenta care nu este perceptibila nemijlocit, ci, care, doar poate fi observata prin exportul relatiilor noastre catre lumea exterioara. In acest fel incepe operationalizarea totului uman, de la general spre particular, de la compus la simplu, de la abstract la concret, acesta devine modul in care permitem sa fim tradusi in contextul social, in care ne asumam roluri, in care permanentizam status-uri, castigam o anumita pozitie sociala si, ca urmare ne adaptam cu rezistenta sovaitoare a fiecarei incercari virgine, cu neputinta fiecarui prim inceput si cu dor

M-a inspirat ideea de a face o distinctie intre inteligenta rationala si inteligenta emotionala... si ca efect imediat al acestora, ar fi pe de o parte judecata, iar pe de alta parte, intuitia. Desigur, fiecare dintre noi suntem dotati cu inteligenta, care poate fi de tipul rational si este perfectibila in limitele posibilitatilor mentale de a acumula cunostinte sau inteligenta emotionala care poate fi perfectionata mult in timp si care da empatie, care poate fi dezvoltata in permanenta. Cu ajutorul ratiunii, reusim sa intelegem conexiuni si relatii intre evenimente, sa gandim logic, in cele din urma, si aceasta inzestrare ne este de folos benefic, in fiecare circumstanta a evolutiei noastre. Cu ajutorul ei, dovedim ca suntem capabili sa operam cu concepte, rationamente etc. Pe de alta parte, empatia ne orienteaza catre o forma apropiata de intuitie, catre posibilitatea de identificare a unor realitati prin intermediul afectelor, prin traducere simpatetica sau interpretare. De cele mai