Ma gandeam ca in timpul acestei vieti, in pasul trecerii timpului ne transformam, devenim, ne schimbam... incepand cu felul nostru de a fi, diferentele sunt sesizabile in modul de gandire, aspectul fizic, actiunile pe care le intreprindem, asadar rationam distinct, fiintam diferit si ne comportam, in consecinta trairilor si a facultatilor noastre intelectuale. Acestea constituie fundamentul naturii noastre launtrice, acea forma de existenta care nu este perceptibila nemijlocit, ci, care, doar poate fi observata prin exportul relatiilor noastre catre lumea exterioara. In acest fel incepe operationalizarea totului uman, de la general spre particular, de la compus la simplu, de la abstract la concret, acesta devine modul in care permitem sa fim tradusi in contextul social, in care ne asumam roluri, in care permanentizam status-uri, castigam o anumita pozitie sociala si, ca urmare ne adaptam cu rezistenta sovaitoare a fiecarei incercari virgine, cu neputinta fiecarui prim inceput si cu dorinta de a ne demonstra noua insine, ca provocarea nu poarta hramuri lumesti, lipsite de originalitate. In acest fel metamorfoza individuala se poate conjuga in urmatoarea paradigma: general - compus - abstract versus particular -simplu - concret sau rol - status - pozitie sociala versus neputinta - rezistenta - dorinta.
Ma gandeam cat de usor si fals suntem perceputi de restul lumii, chiar si de cei apropiati noua, in anumite momente... Ar fi inutil sa insist asupra a ceea ce toata lumea stie... despre fiecare... despre cat de facil este sa emitem pareri, si culmea, sa le mai si exprimam ca idei verificate in timp. Ne sta in fire probabil sa aplicam etichete si sa enuntam, sub pretentia propriilor capacitati intelectuale, supra-estimate de amorul propriu sau de ceea ce ne-a incurajat sa le dezvoltam sau de cei care ne-au sustinut perpetuu in a le cultiva; ca atare, ne sta in in atitudine: a califica actiuni, fapte, dorinte, pe ale caror meleaguri suntem doar din intamplare. Noi suntem cei care cream imagini deformate, datorita carora contrazicem inclusiv constiinta noastra morala, pentru simplul fapt ca niciodata nu ne punem in papucii lor... adica nici macar nu nazuim sa fim in pielea lor, pentru o mai corecta intelegere sau macar pentru a nu mai pierde timpul reflectand asupra corectitudinii celor
Comentarii
Trimiteți un comentariu