duminică, 6 mai 2012

Arta placerii

Sintetic si in mod comun, arta ni se prezinta intr-o forma pur subiectiva; desi ca fond obiectiv, o percepem drept mijloc specific si in acelasi timp, fantastic, de exprimare, de producere a unor valori de ordin estetic, de delectare profunda sau adoratie de ordin mistic a unor fenomene, care pot deveni datatoare de viata ori dimpotriva categorii abstracte, depinde, insa de modul in care ne raportam subiectivitatea la universalul artistic.
Scopul placerii este punctul in care cultul si constiinta se unifica, sub forma reflectiei si interpretarii, mai presus de social, fiinta sau presiune, ca functie principala, independenta de conditiile premergatoare actului de admiratie intensa, inclusiv traire efervescenta, de contopire cu sublimul care provoaca duelul simturilor. Placerea poate fi acel scop prin excelenta, pentru a carui atingere ne convertim in adepti, catre a carui satisfacere tindem, placerea poate fi in mod acut, acel scop a carui excitatie externa ne inunda, a carui posesie ne solicita initiere in perceptibil, si pentru a carui culminatie devenim cu supunere voita sclavi. Placerea este arta, desi, arta nu se reduce la placere!

Un comentariu:

  1. Draga Butterfly,
    Sunt un cititor asidu al postarilor tale,ce denota o rasata intelectualitate si,in aceasta lume ce se inchina doar in fata trivialelor milioane de operatii pe secunda sunt un strigat al cultului in fata vulgului etern perpetuabil.
    Persuasiunea ta ma face sa-mi doresc sa abordezi un subiect care incita la prima vedere polemici aprise prin pseudovulgaritatea sa dar de fapt ascunde o temere ancestrala:Orgasmul intelectual!
    \Succes si astept....

    RăspundețiȘtergere