Ma gandeam cat de usor si fals suntem perceputi de restul lumii, chiar si de cei apropiati noua, in anumite momente... Ar fi inutil sa insist asupra a ceea ce toata lumea stie... despre fiecare... despre cat de facil este sa emitem pareri, si culmea, sa le mai si exprimam ca idei verificate in timp. Ne sta in fire probabil sa aplicam etichete si sa enuntam, sub pretentia propriilor capacitati intelectuale, supra-estimate de amorul propriu sau de ceea ce ne-a incurajat sa le dezvoltam sau de cei care ne-au sustinut perpetuu in a le cultiva; ca atare, ne sta in in atitudine: a califica actiuni, fapte, dorinte, pe ale caror meleaguri suntem doar din intamplare. Noi suntem cei care cream imagini deformate, datorita carora contrazicem inclusiv constiinta noastra morala, pentru simplul fapt ca niciodata nu ne punem in papucii lor... adica nici macar nu nazuim sa fim in pielea lor, pentru o mai corecta intelegere sau macar pentru a nu mai pierde timpul reflectand asupra corectitudinii celor anterior exprimate fara noima. Inabusim adesea pozitivismul gandirii prin sofisme de care nici macar himerele ratiunii noastre nu ar fi mandre.
Aveam pofta sa scriu despre un subiect a carui abordare sa imi fie "aproape" si, ca de obicei, am gasit femeia... femeia, ca ideal spre cunoastere absoluta, ca noutate care surprinde, ca raritate, ca stimul, ca proces... de crestere, de negare a tuturor contradictiilor launtrice, de iubire condusa la paroxism, de vesnica amploare a afectelor. Femeia este o modalitate de studiu exhaustiv al naturii conceptiei unei realitati imuabile, este izvor pentru simturi si finalitate pentru minte. Femeia depaseste cadrul fenomenal al experientei, se manifesta ca esenta si din pura ignoranta, este perceputa insuficient prin intermediul organelor senzoriale si tocmai aceasta perceptie ii intareste necesitatea de a gasi relatii care faciliteaza preludiul operatiilor gandirii, ale opozitiilor dinamice pe care ni le ofera, cu moderatie, intelectul. Femeia este un ansamblu ostentativ de insusiri desavarsite, care se perpetueaza in limite specifice: este natura in vesnica miscare, corelativa cu
mai pe scurt - posedam empatie cat o furnica iar de cele mai multe ori ratiunea noastra doarme... de vreme ce somunl ratiunii naste monstri, iar capacitatea de a empatiza vine din suflet e clar ca suntem doar niste animale primitive care doar ne intersectam traiectoriile ...
RăspundețiȘtergereCream imagini deformate pt ca nu suntem in stare (si probabil nici nu ne intereseaza) sa transformam impresiile care vin din exterior. Subiectiv e mai puternic decat obiectiv.. "Eu" e mai important decat "ei"..
RăspundețiȘtergereTitlul "Gandindu-ne la ceilalti" ma face sa zambesc. :) Nu stiu cine mai face asta in ultima vreme, poate doar cativa "amarati" ca tine si ca mine.. :)
PS: Te salut, Simona! ;)
Draga Somnorosu',
RăspundețiȘtergereiti multumesc! Suntem animale primitive, dupa parerea mea, atunci cand ne bazam doar pe simturi sau pe somnul ratiunii, in rest suntem animale dresate:))
Cu bine,
S.O.
Draga Diana,
RăspundețiȘtergerePrefer sa stiu ca fac parte din clasa celor putini, decat sa ma aglomerez in multimea celor multi... si tu faci la fel vad... nu vom fi nicaieri probabil, dar lumea noastra interioara va fi infinit diferita:)
Toate cele mai bune sa ni se adune!!
S.O.