Treceți la conținutul principal

Despre nimic




            Voi scrie doua vorbe despre nimic… sau despre tot ce poate sa semnifice nimic… La un moment dat cineva imi spunea ca as avea  “Capacitatea de a construi aproape infinit pe o structura minuscula, de a scrie intr-o maniera complexa despre lucruri simple.” si ulterior admit ca m-am gandit suficient de mult la aceste aspecte… insa in realitate sunt extrem de pragmatica si niciodata nu recurg la impleticiri de cuvinte sau anagramari de situatii, dar cand vine vorba de scris… incep sa o fac fara vreun obiectiv specific, ci pur si simplu… ceea ce vreau sa exprim… pun negru pe alb si acest sentiment este adeseori atat de linistitor incat scriu si scriu si recitesc si consider si eu insami ca pot sa scriu lejer de mult despre nimic in opinia unora sau despre tot ce poate sa reprezinte in mintea mea nimic, insa fac exact ceea ce vreau, pentru ca sunt libera sa vreau!
            Jocul de-a cuvintele… de-a simbolurile… de-a petrecutul timpului in mod placut, in mod comod, aparent fara sa incumbe vreo finalitate… dar ma intreb de ce uneori ne simtim bine sa actionam fara un scop ci doar de dragul de a face ceva… si apoi cata lume este pe aceeasi lungime de unda si poate sa accepte puncte de vedere sterile… sau cati sunt cei care inteleg ca astfel de rasturnari de litere se petrec doar in scris… sunt doar o alternativa de divagare a realitatii sau doar o iluzorie perspectiva de idealitate…
           Cu alte cuvinte, daca voi continua sa scriu despre acest nimic in aceasta maniera, din nou imi voi auzi cum toata lumea combate stilul cu vehementa, spunandu-mi-se ca scriu prea abstract si toata lumea vrea sa citeasca lucruri frumoase si utile, insa atunci cand scriu pe blog imi permit sa scriu asa cum vreau si cum simt… cel putin deocamdata.
           Daca as vrea sa lungesc vorbele cu exemple… pai am atat de multe incat mi-ar trebui zile si nopti sa combat sau sa dezaprob fapte, oameni, nedreptati, situatii, sistemul social in ansamblu in care se propaga diverse forme de chici, aroganta, irationalitate si lipsa de securitate. Atatea lucruri strigatoare  la cer se intampla in societatea actuala, incat nu stiu daca am vreo placere in a le relua si a reflecta asupra lor aici in lumea mea… probabil voi scrie despre unele, probabil nu voi scrie despre altele, insa in acest moment am scris clar despre nimic.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Draga coleg,

am scris zilele trecute pentru viitorii mei colegi juniori din ALTEN cateva recomandari pentru redactarea primului lor CV si participarea la primul lor interviu, in doar 3 pasi:) M-as bucura daca gandurile mele va sunt de ajutor intr-un inceput de job, aleg sa le impartasesc cu voi, cu mult drag! Asa ca, dragul meu coleg: Mai intai te-ar ajuta sa iti definesti obiectivul profesional si motivatia proprie de a face parte din companie, proiect. Pentru asta ai nevoie sa cercetezi putin domeniul in care activeaza compania si sa aduni informatii care iti vor sprijini aceasta prima declaratie de intentie de a te alatura echipei, implicit rolului deschis. Nu uita sa completezi corect datele personale: telefon si adresa de email, ai putea include si o fotografie adecvata, din care sa reiese o atitudine pro-business. Atentie la exprimare si la gramatica textului, este foarte important! Stiu bine, ca student fiind, nu putem releva un niv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Job de HR :)

Intotdeauna mi-a placut sa fiu alaturi de oameni, ii iubesc, imi place sa fiu in "povestea" lor. D-ale jobului aventuri, in fiecare om am descoperit cate una... si pentru ca oamenii sunt atat de diferiti, imi compun inca odiseea. Cum marea de joburi este din ce in ce mai agitata, plaja de candidati are uneori tendinta de a deveni mai tulbure. Ei bine, da, sunt inca sub influenta concediului iar soarele ultimelor zile m-a ajutat mult.  Cum lucrez intr-o companie de HR, e perfect normal sa apara zilnic macar un candidat in cautarea unui loc de munca sau care are nevoie de o informatie de admin sau payroll; fie un candidat in cautarea unei provocari, fie un angajat care vrea sa renunte la statut...  Zilele trecute a intrat in agentie un baiat tanar, robust, carismatic, vorbea foarte corect si cu o tonalitate sugestiva pentru ceea ce avea de spus. Pe scurt, avand o familie cu grave probleme de sanatate - mama, tatal, fratii si surorile - a venit sa ceara ajutor financi...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Gandindu-ne la ceilalti...

Ma gandeam cat de usor si fals suntem perceputi de restul lumii, chiar si de cei apropiati noua, in anumite momente... Ar fi inutil sa insist asupra a ceea ce toata lumea stie... despre fiecare... despre cat de facil este sa emitem pareri, si culmea, sa le mai si exprimam ca idei verificate in timp. Ne sta in fire probabil sa aplicam etichete si sa enuntam, sub pretentia propriilor capacitati intelectuale, supra-estimate de amorul propriu sau de ceea ce ne-a incurajat sa le dezvoltam sau de cei care ne-au sustinut perpetuu in a le cultiva; ca atare, ne sta in in atitudine: a califica actiuni, fapte, dorinte, pe ale caror meleaguri suntem doar din intamplare. Noi suntem cei care cream imagini deformate, datorita carora contrazicem inclusiv constiinta noastra morala, pentru simplul fapt ca niciodata nu ne punem in papucii lor... adica nici macar nu nazuim sa fim in pielea lor, pentru o mai corecta intelegere sau macar pentru a nu mai pierde timpul reflectand asupra corectitudinii celor ...
4 comentarii
Citiți mai multe

Prima impresie...

M-a inspirat recent... prima impresie... si in genere, exista numai o prima impresie. Conceptual, aceasta impresie este produsa de constiinta noastra, asemanator unei senzatii, este perceputa ca un fenomen al unei cauze, mai exact un efect datorat unor fapte sau intamplari din realiatea in care fiintam, cu care individul vine in contact. Aceste prime impresii se pot manifesta sub forma unor ganduri, imagini, prejudecati, fara nicio certitudine a vreunei cunoasteri directe, ci doar ca aparenta. Interesant este cum aceasta prima impresie ne ramane ca valida pe parcursul viitor al relationarii cu cauza care a produs-o, cum acest efect ne ramane prezent, cu constanta, in gandirea viitoare si cum ne raportam la el de cate ori consideram ca a fost doar preconceput. Avem mereu tendinta de a ne raporta la faptul empiric, prin care am dobandit falsa cunoastere a unei realitati noi, mereu fiind inclinati sa ii atribuim o mare parte de solidarizare conștientă si in acelasi timp sa ramanem atasat...
2 comentarii
Citiți mai multe

Interviu... acasa:)

sau despre... mami, mi-ar placea sa te invit la un interviu :) Recunosc, am ramas putin in cumpana, dar si curioasa... mi s-a parut oarecum nefiresc, venind de la un copil; si totusi am simtit nevoia sa spun  repede "da"! Cea mai interesanta a fost reactia copilului meu, foarte ferma, de altfel: "aaa, eziti putin, ai emotii, mami?"  As fi vrut sa il intreb, mai intai, daca si-a facut temele pentru azi, daca nu a facut exces de tableta, dar nu mi-a lasat timp... deci, mami-candidat, esti gata? Eu tocmai intrasem pe usa... las laptopul si poseta, as fi intentionat sa ma descalt... I-am cerut voie sa fac asta, sa fiu mai comoda si sa revin pentru interviul proaspat anuntat... Ei bine, replica lui a fost destul de taioasa: dar mami, candidatii tai au timp sa se descalte si sa se faca mai comozi pentru interviu? "Eu cred ca apreciaza invitatia, tu de ce nu vrei?" Ba da, am vrut, de ce nu? :) mi-a dat "sensul" invitatiei pana la urma... si m-am ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Inteligenta rationala... sau emotionala?

M-a inspirat ideea de a face o distinctie intre inteligenta rationala si inteligenta emotionala... si ca efect imediat al acestora, ar fi pe de o parte judecata, iar pe de alta parte, intuitia. Desigur, fiecare dintre noi suntem dotati cu inteligenta, care poate fi de tipul rational si este perfectibila in limitele posibilitatilor mentale de a acumula cunostinte sau inteligenta emotionala care poate fi perfectionata mult in timp si care da empatie, care poate fi dezvoltata in permanenta. Cu ajutorul ratiunii, reusim sa intelegem conexiuni si relatii intre evenimente, sa gandim logic, in cele din urma, si aceasta inzestrare ne este de folos benefic, in fiecare circumstanta a evolutiei noastre. Cu ajutorul ei, dovedim ca suntem capabili sa operam cu concepte, rationamente etc. Pe de alta parte, empatia ne orienteaza catre o forma apropiata de intuitie, catre posibilitatea de identificare a unor realitati prin intermediul afectelor, prin traducere simpatetica sau interpretare. De cele mai...
4 comentarii
Citiți mai multe

Bipolaritatea naturii umane

O parte din bunul mers al umanitatii o regasesc in fiinta umana si o supun reflectiei sub doua aspecte extreme: calea fireasca spre care tindem in incercarea de a-i cunoaste pe ceilalti si celebritatea esecului. Prima ar fi pozitiva, deoarece ne inarmam cu vointa, optimism si profunda rationalitate in vederea obtinerii performantei de inter-cunoastere iar in cel de-al doilea caz predomina polul negativ, fatalismul si ignoranta, pentru ca face parte din acel bun mers universal ca nimic sa nu fie perfect; asadar, binele si raul, pozitivul si respectiv negativul, coexista si depinde de masura in care ne afecteaza atunci cand ajungem sa evaluam calitatea actului in sine. La baza acestor doi poli diferiti si total opusi, consider ca se afla doua elemente fundamentale, la fel de diferite si ireductibile, prin a caror obstinata tarie declanseaza interminabilul procedeu de respingere si atractie; pe de alta parte, vorbesc de ceea ce exista ca spirit din care decurge caracterul pozitiv, sac...
2 comentarii
Citiți mai multe

Zoom in - Zoom out :)

Cum maine e sambata sau cum astept dupa weekend provocarea jobului meu interactiv si... proactiv :) Si mai anunta la meteo, cum ca se raceste subit... Ei bine, nu imi place sa fac acelasi lucru de doua ori, nici macar intr-o saptamana, daramite intr-o zi. Ma stimuleaza starile fierbinti pe care le gendesc la rece. Si iarasi, energetica cum sunt, intotdeauna mi-am recrutat angajatorii dupa cat de "out of the box" as putea sa functionez. Sunt in culmea fericirii cand tocmai incep un proiect si slava domnului apare un telefon sau un email in care un colaborator ma ajuta cu o alta provocare sau pur si simplu un om ma abordeaza in cautarea lui:) Pentru ca oamenii sunt cei care imi produc stari, de multe feluri... da acele stari, care imi induc zoom out-ul... Si mai mult decat pur sau mai complicat decat simplu, nu renunt deloc usor:) Starea mea naturala instaleaza relativ repede confortul, deci liber la initiative:) le invoc; cu cat am mai multe proiecte in desfasurare, cu atat...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

De vorba cu copilul meu :)

... despre "cred ca vreau sa am un job ca al tau"... la 11 ani :) Pai daca mereu ma aude ca vorbesc despre oameni, despre cat de interesanta este o zi in care ai cunoscut pe cineva sau cat de apropiati si iubitori sunt semenii mei sau cum oameni cu care am interactionat, ma opresc si imi spun ce am insemnat eu in fix acel moment... da, ma simt norocoasa... iar copilul meu vrea sa stie ce ar trebui sa studieze pentru asta.  La inceput, m-a surprins intrebarea, recunosc; pentru ca avem constant o mare problema de studiu... probabil unii dintre voi traiti asta cu copiii nostri din generatia "Z":) dar pentru mine a fost ca o samanta de interes, optimista deodata! Discutia a continuat, explicandu-i pasiunea de a face lucruri, de a avea mereu energie pentru acele lucruri, de a nu simti studiul si doar a te bucura de roadele lui. Ei bine, ne-am complicat! Este clar ca are o foarte mare orientare spre oameni, o are natural si nativ, dar fiul meu e convins ca studiu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Timpul meu

Cert este doar trecutul. Prezentul este relativ. Viitorul nu exista. Pentru ca trecutul este concret, constituie expresia amintirii. Amintirea este reala, nu poate fi imaginata o amintire, poate doar in cazuri de psihoza. Trecutul are consistenta, il definesc ca durata intr-o perioada de timp, anumita, si, nu la intamplare. Trecutul este absolut sigur, nu poate fi imaginat altfel decat a fost, o realitate trecuta. Prezentul nu poate fi decat relativ. Pentru ca fiecare clipa prezenta dispare repede, in momentul urmator totul este trecut. Prezentul este o realitate prezenta partial, nedelimitata in timp, ceea ce este acum, tot acum a si trecut, deoarece nici nu am terminat de spus o vorba, si a trecut...o sutime, o secunda...un timp. Cum ar putea sa existe viitor? Ceva, pentru a exista, trebuie sa fie concret, sa fie real, palpabil. Viitorul e pura imaginatie, el tine de sfera magica amintii omenesti. Poate fi o infrumusetare a unei relitati imaginate, care are insa legatura intima c...
2 comentarii
Citiți mai multe