Inteligenta naste pasiune. Germenii pasiunii isi gasesc fertilitatea si terenul cel mai favorabil si propice unei dezvoltari armonioase, in deplina simbioza cu ceea ce, in mod sistematic produce inteligenta. Ca forme externe de manifestare, devin certitudine anumiti stimuli proprii unei spiritualitati innascute si desigur completate in permanenta de exercitiile ratiunii, al caror efect se traduce prin pasiunea de a face, de a naste, de a produce in ultima instanta. Consider principiile nescrise ale pasiunii corespunzatoare cu o eterna si perpetua sete de recunoastere, dorinta de rationalizare, inspiratie condusa la apogeu, fulminanta de placere, admiratie si multumire in cel mai inalt grad. Doar inteligenta ofera suport pentru calitate, valoare, intensitate si ca rod unitar al acestora, pasiune. Ar trebui sa ne indreptam toate elementele cu care avem inzestrat intelectul si toate eforturile noastre sa se concentreze in modul cel mai firesc catre ceea ce poate sa determine in modul cel mai inaltator noua, pasiune pura.
... despre "cred ca vreau sa am un job ca al tau"... la 11 ani :)
Pai daca mereu ma aude ca vorbesc despre oameni, despre cat de interesanta este o zi in care ai cunoscut pe cineva sau cat de apropiati si iubitori sunt semenii mei sau cum oameni cu care am interactionat, ma opresc si imi spun ce am insemnat eu in fix acel moment... da, ma simt norocoasa... iar copilul meu vrea sa stie ce ar trebui sa studieze pentru asta.
La inceput, m-a surprins intrebarea, recunosc; pentru ca avem constant o mare problema de studiu... probabil unii dintre voi traiti asta cu copiii nostri din generatia "Z":) dar pentru mine a fost ca o samanta de interes, optimista deodata! Discutia a continuat, explicandu-i pasiunea de a face lucruri, de a avea mereu energie pentru acele lucruri, de a nu simti studiul si doar a te bucura de roadele lui. Ei bine, ne-am complicat!
Este clar ca are o foarte mare orientare spre oameni, o are natural si nativ, dar fiul meu e convins ca studiul va fi…
Comentarii
Trimiteți un comentariu