De mai mult timp am vrut sa scriu despre aceasta varianta de “existenta” in lumea virtuala. Fiecare utilizator de forum, de chat, de blog, de averse – diverse forme de internet, inca de la inceputul navigarii isi cauta cu insistenta un nick, a carui insemnatate pentru sine sa aiba vreun soi de echivalenta sau care sa fie tocmai contrariul a ceea ce reflecta propria sa personalitate, dupa care si-l asuma si pe mai departe incearca sa il “desavarseasca”, daca pot sa zic asa, adaugandu-i avatar, culori, linkuri si multe asemenea atribute menite sa il faca plauzibil ca prezenta, sonor si iesit din anonimat si il utilizeaza cu regularitate. Nickul sau porecla sau usernameul reprezinta practic insul… care in aceasta lume virtuala capata o oarecare libertate de exprimare, ingradita pana la acel moment, analizata si cenzurata la maxim si a carei valoare, culmea, este relevata tocmai prin alegerea acestuia. Pseudonimul nu intra in aceasta ecuatie decat daca am vorbi sintetic, intrucat, de-a lungul dezvoltarii capabilitatilor umane, pseudonimul a fost mereu propriu oamenilor de creatie, artistilor si celor de factura intelectuala inalta.
Sunt foarte putini cei care se folosesc de adevarata identitate in reteaua informatica si de multe ori m-am intrebat de ce oare nu toti aleg sa fie cei din lumea reala… adica sa isi asume fiecare cuvant ca si cum ar vorbi ei insisi. Culmea de multe ori sub masca acestui nickname, cei mai multi isi permit sa fie zeflemisti, sa improste cu noroi, sa rada nemotivat de grijile sau problemele altora, sa induca ambiguitate, sa ponegreasca infinit preocuparile sau abordarile celor reali, sa minta sau sa fabuleze fiecare dupa propriile imaginatii aberante sau nu etc. … si acum stau si ma intreb daca si-ar folosi identitatea reala… oare nu ar mai putea face toate aceste lucruri, pastrand totodata tonalitatea de bun simt si avand responsabilitatea celor evocate? Sau tocmai aici este marele secret… in ideea ca avand un nick care iti protejeaza identitatea iti permiti cu usurinta sa fii obraznic, sa lasi politetea deoparte, sa indraznesti mai mult decat iti e la indemana in realitatea de zi cu zi si cu toate acestea… ma intreb de ce vrem unii dintre noi sa avem doua personalitati… si pana la urma care este cea in care investim o viata?
Internetul prin informatiile furnizate este oricum vast si partial valid, iar uzul de nume nu poate nici macar sa fie identificat, verificat, probat in vreun fel si aici ma gandesc la urmatorul fapt: eu, Simona OPREA imi fac un blog, ma loghez pe un forum, intru intr-o retea de socializare si vorbesc pe chat ca fiind Matei DUMITRESCU. Si totul ar decurge ca si cum as fi ori Butterfly ori Medeus ori orice alt nick… de ce oamenii nu isi aleg nume, ci aleg altfel… oricum in aceasta virtualitate, tocmai ce spuneam, totul este incredibil de greu de probat, asadar… ne place mai bine sa fim flori, personaje de filme sau mitologice sau de care mai pot fi, dar nu facem uz de nume din teama de a nu fi nevoiti sa explicam la un moment dat ceea ce spunem cu usurinta intr-o simpla sau ampla discutie de chat.
Si totusi, cu nume real sau fara, cu nickname sau username, cu porecla sau id, navigam si ne spunem cu indarjire parerile, ne lasam dusi de valul informatic, ne facem complimente sau reprosuri in anonimatul acestei virtualitati, verificam emailuri si suntem mai tot timpul in proces de socializare. Suntem in ianuarie 2011 si ca atare este normal ca lucrurile sa se intample asa, acesta este trendul iar noi il urmam cu afinitate…
Comentarii
Trimiteți un comentariu