A trebuit in permanenta si in mod insistent sa ma orientez si sa ma auto-sugestionez ca sunt capabila sa iau aceasta decizie, sa imi asum consecinta sociala a actului meu de a decide; sa imi iau suplimentar toata libertatea care o consideram necesara in vederea realizarii optiunii de a decide sau a nu decide. Era practic ultimul lucru pe care trebuia sa il mai valorific, in asa fel incat, sa transpun in realitate ceea ce au asteptat in mod constant ceilati semeni din partea mea si ceea ce eu imi stabilisem ca si ideal greu de infaptuit. Toate conditiile si mijloacele le-am calificat ca fiind unele favorabile si in acest sens, cu tot zelul si sarguinta, mi-am propus marea schimbare.
“...atata timp cit continui sa faci ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ce ai obtinut intotdeauna...” a fost cel mai pretios mobil pe care l-am primit in derularea demersului meu de a-mi duce la indeplinire si preschimba in fapt real misiunea paroxistica, de altfel, mobil la care, in adevar, nu staruisem nicicand asupra-i in alte tentative trecute sau chiar si in momentul in care am stabilit noile premize, metode, prioritati necesare pentru marea schimbare.
Voi analiza doar doua argumentatii care stau la temelia procesului propriu de schimbare; ambele constau in actionarea asupra lucrurilor materiale: pe de o parte sub aspect cromatic iar pe de alta parte sub aspect variabil.
Am convingerea ca cel mai util punct de plecare ar fi o schimbare de culoare/decorare a lucrurilor materiale cu care vin imuabil in contact si care suficient mi-ar acapara preocuparile si ravna depusa in plinatatea actiunii mele; insa, ... pentru un ins ale carui aptitudini artistice si cromatice lipsesc cu desavarsire; pentru un ins care nu a pictat mai mult de o frunza de-a lungul intregii sale existente; care nici macar nu a desenat sau colorat vreodata si nici nu a manifestat vreun vag sentiment de curiozitate sau interes in acest sens, situatia poate sa devina extrem de complicata, iar primul punct de plecare ramane ca atare in pozitie de asteptare a unui nou start ... practic se dovedeste a fi cu neputinta de realizat. Asadar, odata cu posibila esuare a primei chestiuni sunt tentata a spune ca atata timp cat lucrurile au fost gri sau roz dintotdeauna, vor continua sa fie la fel intotdeauna.
A doua abordare se indreapta asupra activitatii de mutare in spatiu a lucrurilor si obiectelor care m-au inconjurat dintotdeauna; respectiva chestiune avand menirea de a modifica rezultatul, care se vrea distinct de ceea ce am obtinut intotdeauna; insa, ... pentru o entitate umana care nu si-ar putea imagina o noua ordine a lucrurilor existente in peisajul realitatii obiective, datorita vaditei absente a aptitudinilor, a neexersarii si a nefolosirii capacitatilor creative, sau in cel mai defavorabil caz datorita dezinteresului complet fata de astfel de manifestari in spatiul real, se poate ca situatia sa nu mai aiba vreo finalitate plauzibila in sine. Daca aceasta entitate niciodata nu a luat in calcul susceptibilitatea obiectelor de a fi re-aranjate, succesul acestei operatiuni ar insemna practic sa nici nu existe... Asadar, odata cu posibila esuare a celei de-a doua chestiuni, de asemenea, sunt tentata a spune ca atata timp cat lucrurile au fost gri sau roz dintotdeauna, vor continua sa fie la fel intotdeauna.
Secretul reusitei, fie el de ordin spiritual sau material, in speta, roz sau gri, consider ca ar consta in perseverenta, constienta si consistenta actului in sine; abordarea lui va fi cat mai detaliata, eterogena si non-idealista, astfel incat cumulul de eforturi fizice ori intelectuale sa prolifereze in marea schimbare ... iar daca spiritul este de tonalitate roz, materia nu poate fi decat gri ... iar daca spiritul reflecta asupra materiei, se produce marea schimbare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu