Ceea ce m-a condus la ideea abordarii acestor doua tipuri de iubire este acelasi impuls care m-a facut acum o vreme sa disting intre nickname si identitate reala si extind ideea la realitate – virtualitate, facticitate - mentalitate, fara a avea intentia de a patrunde in toiul vreunui soi de teorie… ca atare ma voi limita la a explica aceste acceptiuni in termeni cotidieni, de simt comun, de existenta tehnologica, asa cum ne-am deprins in ultimele decenii… insa nu mi-am propus in acest articol sa iau in calcul si varianta hedonista versus placeri de tip virtual…
Cum stiu eu iubirea reala si cum probabil s-a manifestat la fiecare dintre noi, in fiecare capitol al vietii, si dupa ce am simtit fiorii acestui sentiment clocotitor care poate fi acceptat ca singurul posibil, cu cea mai mare usurinta. Vorbesc aici de acel prim sarut care ne-a rascolit pe interior, pe exterior, care ne-a dat puterea de a visa si de a transpune erotismul propriilor senzatii in cele mai ardente mangaieri si atingeri; un zambet suav in coltul gurii, plin de intelesuri tacite, o forta noua pentru o realitate amoroasa incarcata de dorinte si idealuri, imbratisari patimase si sentimental de gol in stomac, de fluturi, de nou, de descoperire, de enigma, de secret, de sublim… Iubirea reala a fost si este acel liant care uneste lacrimi si pasiune, suflet si trup, bucurie si tristete, cumul de extaz si furnicaturi pana la cele mai indepartate extremitati fizice pe care le mai putem percepe in tumultul de emotie, vibratie, patima si pofta… asa cred eu ca resimtim iubirea…
Fiintand insa informatic si tehnologic, prin iluzoricul de care ne forteaza sa devenim constienti aceasta noua veritate virtuala… se nasc iubiri a caror platforma de manifestare, sincer nu o vad… Din prea multa socializare, din prea mult contact cu tehnologicul se naste un fel de relatie frigida, lipsita de palpabil, lipsita de finalitate, un fel de “iubire mentala”, un fel de imaginatie subreda dusa la extrem, care are la baza doar dorinte neimplinite, refulari si in cele mai proaste cazuri frustrare. De multe ori am intalnit oameni care isi traiesc false idile prin intermediul calculatorului si care isi alimenteaza ineficient pornirile din care cred ca rezulta decat dezamagiri si lipsa profunda a sentimentului de plenitudine. Ce poate sa insemne iubirea virtuala? intrucat sunt multi insi cei care isi iubesc partenerii de chat, de mess… care nazuiesc chiar la intalniri reale ca scop, care sufera o profunda deziluzie in momentul intercunoasterii si apropierii fizice reale, care constata ca fotografiile care au hranit aceasta iubire mentala au fost un aliat fals, contrafacut, ca webcam-ul avea si el partile lui de vina, ca omul pe care l-ai iubit in virtual poate fi un fanatic sau mai stiu ce trasaturi schizofrenice ar mai putea dezvalui si ma intreb in aceste ultime instante… cine ar mai intretine un foc erotic informatic?
Pana la urma “momentul impacarii” intre iubirea reala si iubirea virtuala, consider ca este transformarea primeia in cea din urma… adica… fiecare individ, dupa ce a trait cel putin o singura data in aceasta viata o iubire reala… extinde cazul la mentalul virtual si traieste cu speranta, de altfel sincera, ca prin iubirea virtuala isi va facilita calea catre iubirea reala si ca atare se poate sa ajungi sa traiesti o realitate prin intermediul unei idealitati… faptul ca necunoscutul impinge la trairi mai intense ar putea fi sau nu una din premise, cert este ca vrem iubire in orice conditii, dam toate cartile pe masa in favoarea ei, luptam pentru iubire, intretinem iubire, traim cu iubire… apropos… mai sunt cateva zile si o celebram, dar despre asta voi scrie in curand!...
Comentarii
Trimiteți un comentariu